Desfiintarea caselor de toleranta vrea sa fie un cadou oferit „tovarasului Stalin” de catre puterea comunista de dupa Al Doilea Razboi Mondial. În acest sens, partidul apeleaza la tovarasul Puzderie (Gheorghe Dinica), care insa inainte de a trece la fapte are grija sa profite de placerile vietii. Filmul reda cu mult umor felul in care s-a realizat aceasta „revolutie” in Bucuresti, insistand asupra „muncii de convingere”, specifica regimului, cu fiecare „client” in parte. Iar daca nu se intelege de vorba buna, partidul detine si alte metode de convingere care dau, parca, mai multe rezultate: santajul, amenintarile de tot felul, atacul brutal, violenta. Totul pentru a rezolva o problema spinoasa care statea in calea construirii socialismului. Actiunea e plasata in 1949 si are sansa unor personaje bine construite, multe dintre ele cu valoare de simbol pentru obiceiurile vremii.